Stadionul Republican, construit în anul 1952 (mun.Chișinău. str.Tighina nr.12) are forma organizatorică de societate pe acțiuni

Oficial, terenul fostului stadion se întinde pe o suprafaţă de 5,1814 ha fiind înregistrat la organele cadastrale ca proprietate a Republicii Moldova și reflectat în evidența contabilă a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor la valoarea de 58,3 milioane lei. Doar că aproape 20% din acest spaţiu, este ocupat ”legal” de mai mulți agenţi economici, care între timp au reuşit să privatizeze parcele de teren. 

Se invocă că Stadionul a fost închis în 2006 la insistenţa Federaţiei Internaţionale de Fotbal, care susţinea că terenul nu corespunde standardelor pentru a desfăşura meciuri internaţionale. Conform declarațiilor ex-premierului V.Tarlev, dacă nu era demolat, Moldova risca să fie exclusă din competiţiile internaţionale. 

În locul lui se planifica să se construiască un alt stadion modern și performant, estimîndu-se pentru construcţia lui că ar fi necesare investiţii între 60 şi 100 milioane de euro. De aceea, în octombrie 2006 Guvernul RM a aprobat hotărârea cu privire la reconstrucția complexului „Stadionul Republican" și acțiunile ce urmau a fi realizate de către autoritățile centrale și locale în acest scop. 

Decizia finală privind organizarea și urgentarea activităților de demolare a Stadionului Republican a fost luată de Guvern la 11 iunie 2007. Ulterior, conform Hotărîrii Guvernului Nr.1113 din 01.10.2008 cu privire la reconstrucţia Stadionului Republican (în vigoare și actualmente), pachetul de acţiuni ale statului în număr de 33961 de unităţi (100%) din S.A. „Stadionul Republican” şi terenul din mun. Chişinău, str.Tighina nr.12, a fost plasat în gestiunea Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, iar Î.S. Institutul Naţional de Cercetări şi Proiectări în Domeniul Amenajării Teritoriului, Urbanismului şi Arhitecturii „Urbanproiect” a fost ablilitat cu funcţia de proiectant general la reconstrucţia Stadionului Republican. 

În 2013 Guvernul Leancă iarăși a aprobat un plan de acțiuni, care includea și demararea lucrărilor de construcție a Stadionului Republican. Dar lucrările de reconstrucție a Stadionului Republican însă așa și nu au mai început. 

Directorul stadionului Valeriu Sulă declara în mai 2011, că încă în 2009, reprezentanţi ai Ambasadei Statelor Unite au vizitat stadionul arătându-se interesaţi de construcţia unui nou sediu al misiunii diplomatice. 

În decembrie 2017, SUA şi-au exprimat dorinţa de a procura terenul dat. Intenţia SUA a fost formulată printr-o dispoziţie a Guvernului din 5 martie 2018 şi prin demersul Cancelariei de Stat din 22 martie 2018. Astfel preliminar, Stadionul Republican urmează a fi desființat, iar terenul vândut Statelor Unite ale Americii în scopul edificării noului sediu al Ambasadei SUA.

 Doar careva întrebări importante! 

- Cînd a fost efectuat de către FIFA controlul international al Stadionului Republican privind corespunderea la standardele internaționale și care act a fost semnat urmare acestui control? 

- De ce nimeni nu cunoaște actele FIFA prin care se condiționează participarea RM la competițiile internaționale prin demolarea Stadionului Republican?

 - Ce a intreprins MAE al RM pentru a soluționa invocata problemă internațională?

 - Guvernul RM a adoptat un set întreg de hotărîri privind Stadionul Republican , care nu au fost executate, fiind degradat Stadionul Republican - un obiectiv national important. De ce nimeni nu a răspuns?

 - Dacă Stadionul Republican este societate pe acțiuni, de ce la operarea cu activele societății se desconsideră legislația în vigoare a societăților pe acțiuni? 

- Pachetul de acţiuni ale statului din S.A. „Stadionul Republican” şi terenul din mun. Chişinău, str.Tighina nr.12 se află în gestiunea Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului. Totodată, pentru toate acțiunile Guvernului cu Stadionul Republican nu a fost necesar și nu se menționează necesitatea avizului Ministerului, care este administratorul Stadionului Republican. De ce? 

- De ce administrarea proprietății de stat Stadionul Republican a fost supus controlului în această perioadă doar o singură data – în a.2012 de către Curtea de Conturi. Dar care au fost actele de control ale comisiei de revizie a SA”Stadionul Republican”, ale Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, ale altor organe de stat? 

- De ce nu se dau publicității datele și rezultatele respective ale controalelor efectuate? Cine a dorit să secretizeze informația data și a tăinuit-o? Și care este situația de fapt a SA”Stadionul Republican”? 

- Cum a fost posibil de a înstrăina și a privatiza părți considerabile și teren din SA”Stadionul Republican”? De ce autoritățile de drept nu-și fac datoria? 

- Prin care acte şi-a exprimat dorinţa SUA de a procura Stadionul Republican în a.2009 și în a.2017? Și de ce intenția SUA a fost formulată printr-o dispoziţie a Guvernului din 5 martie 2018 şi prin demersul Cancelariei de Stat din 22 marite 2018? 

De ce nu este dat publicității Memorandumul de Înţelegere între Guvernul R. Moldova şi SUA privind achiziționarea proprietății publice pentru construcția unui nou sediu al Ambasadei SUA în R. Moldova? 

- De ce Ambasada SUA în R. Moldova (care are deja un sediu pe un teren imens oferit de autorități în detrimentul Casei Naționalităților) are nevoie de 5 ha în centrul Chișinăului? Pentru ce? Care ar fi argumentele rezonabile care explică necesitatea aceasta și de ce ele nu sunt prezentate publicului?

 - În special în condițiile în care RM trebuie să demoleze și înstrăineze un obiectiv national important? 

Ab inițio, necesită a menționa, că conform Legii nr. 312 din 23.12.2016 - Terenuri de uz public din oraşe şi sate (comune) sînt terenurile folosite pentru căile de comunicaţii (pieţe, străzi, pasaje, drumuri şi altele asemenea), pentru necesităţile social-culturale ale populaţiei (grădini publice, parcuri, lacuri, plaje, bulevarde, scuaruri, terenuri de sport, stadioane, precum și terenurile de joacă pentru copii delimitate și înregistrate conform legislației în vigoare), pentru cimitire şi alte necesităţi ale gospodăriei comunale. Iar ”pe terenurile de uz public se permite amplasarea construcţiilor şi amenajărilor capitale în conformitate cu destinaţia specială a acestor terenuri, precum şi a construcţiilor şi amenajărilor provizorii uşoare (gherete, chioşcuri), fără ca aceasta să fie în detrimentul terenurilor de uz public” . - Baza tehnico-materială a culturii fizice şi sportului o constituie edificiile sportive şi de asanare, alte încăperi cu această destinaţie, terenurile de sport și stadioanele, echipamentul şi utilajul special, precum şi alte mijloace pentru practicarea culturii fizice şi sportului. Totodată, ”modificarea destinației sau desființarea bazelor și/sau a instalațiilor sportive proprietate publică sau privată, inclusiv ale administrației publice locale, se interzice și se sancționează conform legislației în vigoare” . - La categoria bunuri ale domeniului public de interes local pot fi raportate terenurile pe care sînt amplasate construcţii de interes public local, porţiunile de subsol, drumurile, străzile, pieţele, obiectivele acvatice separate, parcurile publice, terenurile de sport, stadioanele, precum şi terenurile de joacă pentru copii delimitate și înregistrate conform legislației în vigoare . - De domeniul public al statului ţin: terenurile destinate ocrotirii naturii, inclusiv ariile naturale protejate de stat, cele destinate ocrotirii sănătăţii, activităţilor recreative, activităților sportive (stadioane, terenuri de sport) şi terenurile de valoare istorico-culturală (rezervaţiile istorico-culturale, parcurile memoriale, monumentele arheologice şi arhitecturale etc.) care sînt de interes public naţional Astfel, Legea protejază terenurile sportive prin introducerea lor în diverse acte legislative, inclusiv a stadioanelor utilizate în scopuri sportive, precum şi stipularea expresă a interdicţiei modificării destinaţiei utilizării acestora în lege. Raţionamentul Legii derivă din realităţile obiective cu care se confruntă Republica Moldova. Astfel, în perioada ultimilor ani se atestă un trend îngrijorător prin care terenurile sportive aferente instituţiilor de educaţie şi învăţămînt sau proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, sunt pe larg distruse, cu schimbarea destinaţiei acestora şi utilizate în scopuri comerciale private, pentru edificarea diferitor construcţii şi clădiri. 

Mai mult, atribuirea terenurilor proprietate publică în gestiunea economică a agențilolr economici, înstrăinarea, concesionarea, arendarea sau locaţiunea acestora se efectuează în condiţii obscure, acestea devenind proprietăţi privatizate, fiind încălcat flagrant regimul juridic corespunzător. 

Or, autorul proiectului de lege privind desființarea Stadionului Republican a neglijat totalmente prevederile Legii nr.29 din 05.04.2018 privind delimitarea proprietăţii publice care stabilește regimul juridic al bunurilor domeniului public, și care în articolul 5 prevede că ”Bunurile domeniului public formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale și sînt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, circuitul civil al acestora fiind limitat în condiţiile legii. Bunurile domeniului public nu pot fi înstrăinate unor persoane juridice”. Astfel, proprietatea este, în condițiile legii, inviolabilă

Menționăm că conform alin.(2) lit.d) și n) a articolului 9 a aceleiași legi, de domeniul public al statului țin: terenurile destinate activităţii recreative, care sînt de interes public national, dar și clădirile, inclusiv încăperile izolate, şi terenurile proprietate publică de stat în/pe care îşi desfăşoară activitatea instituţiile medico-sanitare publice republicane, terenurile staţiunilor balneare şi ale obiectivelor sportive de interes public naţional. În aceste categorii se include și complexul national ”Stadionul Republican” SA. Totodată, constatăm nerespectarea de către autorul proiectului de lege privind desființarea Stadionului Republican a prevederilor Legii Nr.100 din 22.12.2017 cu privire la actele normative, și anume:

 1. Nu au fost respectate prevederile alin.(1) și (3) ale articolului 3 care stipulează că la elaborarea unui act normativ se respectă următoarele principii: a) constituționalitatea; b) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale; c) legalitatea și echilibrul între reglementările concurente; d) oportunitatea, coerența, consecutivitatea, stabilitatea şi predictibilitatea normelor juridice; e) asigurarea transparenţei, publicității şi accesibilității; f) respectarea ierarhiei actelor normative. Și totodată, actul normativ trebuie să corespundă prevederilor Constituţiei Republicii Moldova, tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, principiilor şi normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional, precum și legislației Uniunii Europene. 

2, Au fost încălcate prevederi ale legislației în vigoare și limitele de competenţă privind adoptarea, aprobarea sau emiterea actelor normative stabilite de Constituţia Republicii Moldova, de Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern şi alte acte normative în vigoare, inclusiv ale Legii privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, Legii nr.215 din 29.07.2016 cu privire la tineret, Legii nr.330 din 25.03.1999 cu privire la cultura fizică şi sport, Legii nr.29 din 05.04.2018 privind delimitarea proprietăţii publice și altele. 

3. Contrar prevederilor alin.(2) al articolului 7 care prevede că doar ”Actul normativ cu forţă juridică superioară poate modifica sau abroga un act normativ cu forţă juridică inferioară al aceluiaşi emitent”, proiectul de lege propus stabilește norme derogatorii vizavi de un act cu aceiași forță juridică, de acelaș nivel. 

4. Proiectul prevede că, prin derogare de la art. 23 din Legea privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, se permite transmiterea cu titlu oneros, la preț de piață, a terenului cu suprafaţa de 5,1814 ha din str. Tighina 12, municipiul Chişinău, proprietate publică a statului, domeniul privat, pentru construcția sediului Ambasadei Statelor Unite ale Americii. Autorul proiectului nu ține cont de prevederile alin.(3) și (4) ale art.5 care stabilesc că ”Normele juridice speciale sînt aplicabile în exclusivitate anumitor categorii de raporturi sociale sau subiecţi strict determinaţi. În caz de divergenţă între o normă generală şi o normă specială, care se conţin în acte normative de acelaşi nivel, se aplică norma special”. Iar ”Normele juridice derogatorii sînt diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie şi sînt aplicabile unei situaţii determinate”. Cu toate că legea stabilește tot aici că ”În caz de divergenţă între o normă generală sau specială şi o normă derogatorie, care se conţin în acte normative de acelaşi nivel, se aplică norma derogatorie”, autorul proiectului de lege nu argumentează situația determinate pentru a fundamenta derogarea. 

5. Nu este respectată procedura legiferării stabilită de art.20 care prevede anumite etape ale legiferării, printre care publicarea anunţului privind iniţiativa de elaborare a actului normativ şi publicarea studiului de cercetare. 

6. Este de remarcat că conform alin.(1) al art.23 ”Proiectele actelor normative sînt elaborate de către autorităţile publice abilitate să le iniţieze, conform programelor şi planurilor aprobate în modul stabilit de lege, precum și la solicitarea Parlamentului, a Preşedintelui Republicii Moldova, a Guvernului sau din iniţiativă proprie, în modul stabilit de lege”. Printre subiecții abilitați cu dreptul de iniţiere a elaborării proiectelor de acte normative nu se regăsesc ambasadele altor state, inclusive și ambasada SUA. 

7. Proiectul dat nu corespunde documentelor de politici aprobate de către Parlament, Președintele Rm sau Guvernul RM. 

8. Autorul proiectului de lehe nu a respectat procedura de fundamentare a proiectelor actelor normative, mefind elaborate studiile de cercetare în scopul fundamentării necesităţii iniţierii elaborării actului normative dat (cum prevede art.25), dar și analiza ex ante care se finalizează cu întocmirea unui raport sau a unui document de politici, conform art. 24, care va servi drept suport informativ la elaborarea proiectului actului normativ şi a notei informative (cum prevede art.26). Este e remarcat că analiză ex ante neefectuată este un proces de identificare a problemei, stabilire a obiectivului, determinare a opțiunilor de soluționare a problemei ori de atingere a obiectivului şi analiza impactului, efectelor sau consecințelor opțiunilor respective, cu scopul de a fundamenta necesitatea unei reglementări a relaţiilor sociale; 

9 Contrar prevederilor art,30, mota informativă la proiectul actului normativ dat nu conține: a) condiţiile ce au impus elaborarea proiectului actului normativ şi finalităţile urmărite; b) evidenţierea elementelor noi; c) fundamentarea economico-financiară; d) modul de încorporare a actului în cadrul normativ în vigoare; e) avizarea obligayorie a proiectului la entităţile respective în conformitate cu prevederile legale; f) constatările expertizei anticorupţie, a expertizei de compatibilitate cu legislaţia Uniunii Europene, a expertizei juridice și ale altor expertize. 

10. Conform alin (1) art.32, ”Proiectul actului normativ, însoţit de nota informativă, se transmite spre avizare autorităţilor publice responsabile de implementarea prevederilor conţinute în proiect, instituţiilor interesate, precum şi reprezentanţilor societăţii civile, care întocmesc şi prezintă autorului proiectului avizele la proiect”. Anume aceasta prevede proceura de avizare şi consultare publică a proiectului actului normative. Astfel, proiectul necesita a fi consultat obligatoriu cu: a) Președintele RM care are în competența sa exclusivă problemele de politică externă a RM, dar și relașiile de reprezentare cu ambasdele statelor străine în RM b) Primăria și Consiliul mun.Chișinău, care pot iniția un referendum pe problema data, c) Comitetul Naţional Olimpic, d) Federațiile și asociațiile sportive din RM, inclusiv Federaţia Moldovenească de Fotbal, e) Avocatul poporului, f) Alte entități publice și interesate. Tot aici menționăm nerespectarea modului și procedurii de consultări publice stabilit de Legea nr. 239/2008 privind transparenţa în procesul decisional. 

11. În urma avizării şi consultării publice, autorul proiectului trebuie să întocmească sinteza obiecţiilor şi propunerilor autorităţilor publice, precum şi sinteza recomandărilor respective. Iar conform alin.(7) al art. 32 ”Dacă, în urma avizării şi consultării publice, proiectul actului normativ a fost completat cu aspecte şi concepte noi sau dacă mai mult de 30% din textul proiectului actului normativ a fost modificat, acesta trebuie remis repetat spre avizare şi consultare publică”. O astfel de sinteză lipsește! 

12. Proiectul dat de lege privind desființarea Stadionului Republican este unul de natură conflictuoasă, iar conform alin.(3) al art.39 ”În cazul atestării unor divergenţe conceptuale, autorul proiectului actului normativ organizează o dezbatere cu participarea reprezentanților autorităţilor publice şi ai instituţiilor interesate, ai societăţii civile pentru identificarea soluţiilor privind remedierea divergențelor. Dacă asemenea soluţii nu sînt identificate, în versiunea finală a proiectului este reflectat punctul de vedere al autorităţii publice responsabile de elaborarea proiectului, iar decizia finală va fi luată de către autoritatea publică cu competenţă de adoptare, aprobare sau emitere a actului normative”. 

În concluzie putem remarcăm, că desființarea Stadionului Republican inițiată de Guvernul RM, este caracterizată de nerespectarea prevbederilor legislației în vigoare a RM, determinînd o tranzacție obscură și netransparentă, dar și ilegală a terenului Stadionului Republican.


autor: Valeriu Kuciuk,  Doctor in drept, lector universitar.

sursa